Om

E greu sa fii om. Sa gandesti, sa simti, sa speri. Mai ales sa speri. Nu degeaba se zice "speranta moara ultima". Din pacate este si adevarat. Poate ca ar trebui sa moara prima. Sa scapam repede de ea, si sa trecem mai departe, la urmatorul lucru/urmatoarea persoana pe care ne-o dorim.
Sa ne zicem intr-o zi "Gata. De astazi nu mai vreau sa sufar. De astazi ma schimb. De astazi voi merge din nou cu capul ridicat pe strada, si voi zambi oamenilor pe care ii voi intalni.". Doar de ar fi asa usor.
Dar nu este. Noi trebuie sa avem regrete, trebuie sa avem sperante, trebuie sa ne gandim mereu la trecut, si sa ne amintim numai de zilele frumoase, niciodata de cele rele (de ce oare?), trebuie sa ne gandim "Si cum ar fi fost daca ...", si mereu sa ne doara sufletul cand ne gandim ce am fi putut avea, sau ce am pierdut.
Poate ca intr-o zi toate aceste sentimente vor disparea, si vom ajunge sa traim o viata anosta, in care singura placere pe care o vom mai avea va fi sa ne amintim de aceste vremuri, in care totul ni se pare fatidic, si fiecare maruntis ne face sa disperam, si la fel cum astazi ne dorim sa scapam de toate aceste sperante, intr-o zi ne vom dori sa le putem avea din nou.
Abia astept sa vina acea zi.