Am vazut-o azi. La metrou. Era imbracata elegant, machiata, si arata ... sclipitor.
Nu mi-a venit sa cred ce am simtit cand am vazut-o. Un amalgam de sentimente pe care le credeam pierdute doar cu 10 minute inainte, si care speram sa nu se mai intoarca niciodata. De care credeam ca am scapat. Totul se rezuma la fericire si tristete in acelasi timp.
Stiu ca ea va fi unul din lucrurile pe care nu le voi uita niciodata in viata, si pe care il voi regreta mereu ca nu l-am trait asa cum mi-am dorit. As vrea doar sa pot sa o privesc cu melancolie, fara sa simt nevoia sa imi musc buzele, fara sa vreau sa cad in genunchi si sa incep sa tip, fara sa imi bata inima mai tare in piept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu