Strange

Ma simt ciudat. Simt prea multe lucruri contradictorii. Sunt nelinistit, si nu stiu de ce. Imi doresc lucruri pe care nu le pot avea. Imi doresc fericire, si probabil nu o sa ajung niciodata sa simt asta. Nu mai vreau sa simt doar momente de fericire. Vreau sa fiu multumit de viata mea.

Vreau ... Imi doresc ... Simt ... Sunt ... Traiesc ... Vad ... Aud ...
.......... pentru ce?

Brasov

Am fost si la Brasov. :) No Comment.

Sarbatori

Vin sarbatorile. Vine Mos Craciun. Mai e putin. O sa aduca fericire, bucurie, si mult noroc pentru noul an. ... sau poate nu.
Niciodata nu m-am asteptat la prea multe de la sarbatori. Si chiar si asa, de fiecare data am fost dezamagit de ele. Prea mult stres, prea multa bataie de cap, prea multa alergatura, si totul pentru nimic. Sarbatorile ar trebui sa reprezinte o perioada de relaxare, petrecuta cu cei dragi, in care sa uiti de toate problemele vietii. Din pacate niciodata nu e asa. Parca problemele vin toate peste tine in perioada asta, si nu reusesti niciodata sa faci tot ce iti propui, sau sa te relaxezi si sa te odihnesti cat ti-ai dori.
Totul este atat de ciudat. Te duci sa cumperi cadouri, te duci sa dai cadouri, te duci sa primesti cadouri, te duci sa vizitezi familia, te duci sa vizitezi prietenii. Totul il faci pe fuga. Tot ce faci, faci pe fuga. Pentru tine nu mai ai timp deloc. Tot timpul il dai altora.
Vreau sa treaca mai repede Craciunul. Vreau sa scap de revelion, si sa intru in noul an. Nu ma simt bine sa trebuiasca sa le fac tuturor pe plac. Poate ca sunt egoist. Poate ca nu ma gandesc decat la mine, dar asta sunt eu. Nu cred ca pot sa ma schimb din punctul asta de vedere.

I miss you

Am vazut-o azi. La metrou. Era imbracata elegant, machiata, si arata ... sclipitor.
Nu mi-a venit sa cred ce am simtit cand am vazut-o. Un amalgam de sentimente pe care le credeam pierdute doar cu 10 minute inainte, si care speram sa nu se mai intoarca niciodata. De care credeam ca am scapat. Totul se rezuma la fericire si tristete in acelasi timp.
Stiu ca ea va fi unul din lucrurile pe care nu le voi uita niciodata in viata, si pe care il voi regreta mereu ca nu l-am trait asa cum mi-am dorit. As vrea doar sa pot sa o privesc cu melancolie, fara sa simt nevoia sa imi musc buzele, fara sa vreau sa cad in genunchi si sa incep sa tip, fara sa imi bata inima mai tare in piept.

Zgomote (my version)

soaptele indragostitilor, fosnetul frunzelor, sunetul scos de vant cand bate cu putere, zgomotul valurilor cand se lovesc pe tarm ... etc :)

Orasul

"Orasul seamana cu o zona de razboi. Totul se reduce la aspect. Ne luptam unii cu ceilalti pentru un teritoriu, ne ucidem pentru rasa, mandrie si respect. Ne luptam pentru ce e al nostru."
In oras ne simtim singuri, inconjurati de zeci de mii de persoane. Ne uitam in ochii lor, si nu vedem decat gheata (in cel mai bun caz), sau foc.
Daca ai nevoie de ajutor, oamenii trec pe langa tine, te privesc superior, si pleaca mai departe. Nu poti sa vorbesti cu nimeni, pentru ca vei fi privit ca un ciudat, nu poti sa privesti pe nimeni, pentru ca se uita urat inapoi la tine.
In oras esti singur, si nu poti decat sa iti vezi de drum, cat mai repede, ca sa ai contact cat mai putin cu temutii "straini" de care esti invatat sa te feresti cand esti mic.
De fapt ce inseamna cuvantul strain? O persoana careia nu ii stii numele? O persoana careia nu ii stii trecutul? Daca stim numele cuiva, de obicei zicem k il/o cunoastem. Deci daca stim numele persoanei din fata noastra, mai este oare "strain"?

Om

E greu sa fii om. Sa gandesti, sa simti, sa speri. Mai ales sa speri. Nu degeaba se zice "speranta moara ultima". Din pacate este si adevarat. Poate ca ar trebui sa moara prima. Sa scapam repede de ea, si sa trecem mai departe, la urmatorul lucru/urmatoarea persoana pe care ne-o dorim.
Sa ne zicem intr-o zi "Gata. De astazi nu mai vreau sa sufar. De astazi ma schimb. De astazi voi merge din nou cu capul ridicat pe strada, si voi zambi oamenilor pe care ii voi intalni.". Doar de ar fi asa usor.
Dar nu este. Noi trebuie sa avem regrete, trebuie sa avem sperante, trebuie sa ne gandim mereu la trecut, si sa ne amintim numai de zilele frumoase, niciodata de cele rele (de ce oare?), trebuie sa ne gandim "Si cum ar fi fost daca ...", si mereu sa ne doara sufletul cand ne gandim ce am fi putut avea, sau ce am pierdut.
Poate ca intr-o zi toate aceste sentimente vor disparea, si vom ajunge sa traim o viata anosta, in care singura placere pe care o vom mai avea va fi sa ne amintim de aceste vremuri, in care totul ni se pare fatidic, si fiecare maruntis ne face sa disperam, si la fel cum astazi ne dorim sa scapam de toate aceste sperante, intr-o zi ne vom dori sa le putem avea din nou.
Abia astept sa vina acea zi.

Melancolie

Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se tulbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.

Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare.
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.

Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para.

Mana

Cu mana ridici, cu mana asezi,
Cu mana traduci ce visezi
Ea creeaza, ea preseaza,
Ea alege, ea streseaza.


Cand mana apasa se face lumina
Retine: mana ta e facuta sa tina

Fericire

Mi s-a facut dor de ea. De cum ma simt cu ea. Este perfectiunea intruchipata, dar in acelasi timp plina de defecte. Ii iubesc defectele, si deci o iubesc pe ea.
Imi place sa stau in bratele ei, si sa ii povestesc ce am facut in lipsa ei, sa ii sarut mainile, si gatul, sa o strang in brate si sa nu ii mai dau drumul, sa o pastrez pentru mine, si sa nu o mai impart cu nimeni altcineva. Imi place sa o privesc cand iese din dus, goala, cu acea umezeala specifica a pielii dupa ce stai in apa un timp mai indelungat. Sa o mangai pe tot corpul, si sa ma joc cu ea. Sa ma uit in ochii ei si sa imi gasesc linistea, si sa pot sa stau langa ea tacut, fara sa scot un sunet, si sa nu ma simt vinovat, ci sa ma simt ... fericit. Acea fericire pe care nu o poti obtine decat poate cu doar 2-3 persoane, si care nu poate fi inlocuita cu nimic altceva pe lume.
Cum poate sa ti se faca dor de cineva pe care nu il cunosti? Nu stiu unde sta, nu stiu cum arata, nu stiu nici macar cum o cheama. Poate fi persoana de langa mine, atunci cand merg dimineata cu metroul, sau poate fi la zeci de mii de km departare, gandindu-se la ce ii lipseste in viata.
Singurul lucru pe care il cunosc despre ea, este ca ea reprezinta fericirea. Ea ESTE fericirea. Ea este ceea ce caut in viata, si ceea ce voi continua sa caut, oricat de greu ar fi. Nu am nimic de pierdut. Daca nu am fericire, nu am nimic.

I Wish I Was a Punk Rocker

Micul Paris

Multa lume spune ca Bucurestiul nu mai e de mult Micul Paris, ca si-a pierdut farmecul de odinoara, ca nu mai este nimic frumos in el. Unele aspecte sunt adevarate, pentru ca s-a marit, s-a extins, s-a dublat, triplat, modernizat, si tot ce mai putea sa faca in ultimul secol.

Dar oare nu sunt si unele lucruri care au ramas la fel de zeci de ani? Ele exista ... trebuie doar sa deschizi ochii si sa le vezi.

Prieteni

De ce avem nevoie mereu de un prieten apropiat caruia sa ii impartasim toate dorintele noastre? Toate problemele noastre? De ce atunci cand il pierdem simtim ca viata noastra nu mai are rost, si ca am ramas singuri, chiar daca mai avem zeci de alti prieteni, care ar putea foarte usor sa ii ia locul.
Omul este o fiinta sociala. Bun. Asta e adevarat. Dar asta ar insemna doar ca trebuie sa traim intr-o societate, si sa interactionam cu alte persoane. Acele alte persoane, nu ar trebui sa ne ajunga in viata de zi cu zi, astfel incat sa nu le mai simtim lipsa prietenilor?
Va trebui mereu sa ne gasim un prieten apropiat? Si cand il pierdem (din cauza unuia din cele zeci de mii de motive, unele idioate, altele nu, datorita carora se indeparteza oamenii unul fata de celalalt) sa il inlocuim cu altul, si tot asa? Poate ca ar trebui sa se construiasca unul cu baterii Duracell, ca sa tina mai mult ... mai mult ... mai mult ...

Primul post

... mmm, primul post. un lucru nou ptr mine. sa scriu pe net ce simt, ce vreau, ce imi doresc. nici nu stiu dak o sa pot sa fac asta. mi se pare atat de dificil.... imi e greu sa ma deschid, si sa stiu k toti cei care o sa citeasca blogul or sa stie ce simt. ce frici am. ce dorinte am. ce nevoi am. (poate k nici nu o sa le scriu pe toate ... pe de alta parte ce rost are sa mai tin un blog dak incerc sa ma mint in el?)

cred k trebuie sa fiu deschis. pana la urma, sunt protejat ... intr-un fel.