Cand mergi cu metroul nu poti sa faci decat 2 lucruri. Ori lasi capul in jos, si te uiti la podea 10 minute, pana ajungi unde trebuie, ori stai si studiezi oamenii din jur. Bineinteles ca nimeni nu sta sa se holbeze la podea, asa ca toata lumea studiaza pe toata lumea (asta in afara cazului in care mai mergi cu cineva, si stai de vorba incontinuu), si inevitabil incepi sa te gandesti la tot felul de lucruri despre oamenii din jur, mai ales daca vreunul din ei "iti atrage atentia". Lucruri de genul: "Cat de rau ar fi daca ti s-ar interzice iesitul din casa daca puti?" (cred ca in oras s-ar injumatati brusc traficul), "S-a uitat in oglinda inainte sa plece de acasa?" (nu ca eu m-as uita, dar cred ca nu arat la fel de ridicol ca unele specimene ... si by the way, nu ma refer la cum ii sta parul, nu vorbesc despre bad hair days, vorbesc despre ... u know ... everything), and finally, "E mort?".
Oamenii care put ... ok ... poate ca dupa o zi lunga la servici incepi sa regreti decizia de a cumpara parfumul "ala" pentru ca era mai ieftin, asta daca ai cumparat vreodata unul, dar asta LA SFARSITUL ZILEI, nu la 7 dimineata, cand pleci la munca. Cum sa pleci de acasa, cand mirosi ca un cacat? Trebuie ori sa iti schimbi standardele de igiena, ori sa te duci la doctor ... RAPID.
Mi s-a intamplat de multe ori sa stau in cate un mijloc de transport in comun si sa ma gandesc serios ca mai bine astept urmatoarea masina/tramvai/metrou nemaiputand sa rezist. Cred ca am suferit arsuri de gradul 2 pe interiorul narilor, si asta doar mergand cu transportul in comun.
3 comentarii:
metamorfoza cuvantului :)
totul porneste de la curatenia interioara, cand acolo lucrurile nu stau cum trebuie, nimic nu mai e la locul lui, iar ceea ce e la exterior pare aproape ireal.
exista oameni care nu sunt indragostiti de curatenie, poate nu au cunoscut-o inca, dar poate, poate vor descoperi minunea apei in contact cu cateva substante chimice care conduc catre o curatenie exteriora, pana atunci, numai bine.
( primul comment a fost reactie la ceea ce am crezut prima data ca e acest post, mie nu imi aparuse nimic scris, ci doar data la care fusese scris, astfel incat am crezut ca un post gol, dar mai apoi, au aparut cuvintele si iata, ca prin minune, totul se leaga )
Asta îmi aduce aminte de un banc:
Pe un tip îl chema Câcat Ion. Într-o zi, un amic îi spune: "Măi, aşa nu se mai poate! Câcat Ion? Ce e asta? Trebuie neapărat să-ţi schimbi numele!" După o perioadă se reîntâlnesc. Amicul: "Ei ce mai faci? Cum îţi merge?"
"Ce să fac? Ţi-am ascultat sfatul şi mi-am schimbat numele."
"Da? Şi cum te numeşti acum?"
"Câcat Vasile."
Morala: E grav când unii au impresia că parfumul a fost inventat înaintea săpunului. Iar un rahat, tot rahat rămâne. Chiar şi în mijlocul unui strat de flori.
Trimiteți un comentariu